Dormim impreuna.. Mami Luci si puisorul ei 😊 Are trei anisori si cateva zile si inca mai incape in locul ghemuit dintre bratele si genunchii mei..inca miroase a copil si respira la pieptul meu atat de linistit ca si cum nu mai conteaza nimic altceva in secunde aceea..
De cand am nascut, nedespartiti pe timpul somnului. Am avut zile in care auzind mereu tot felul de sfaturi si experiente, incercam sa imi imaginez, de cateva ori am si incercat, cum ar fi ca baietelul meu sa doarma in alt pat decat mine.. Eu nu am putut concluziona ca e o chestie benefica, adica nu mi se parea firesc. Cand sunt in impas, rationez asa ca am gandit sa beneficiez de noua functie de mamica. Conform legii am primit concediu de crestere a copilului 2 ani si mi se parea firesc sa ii fiu mereu aproape. Asa am ignorat orice sfat necerut si am facut mereu cum am simtit. Am dormit primele luni ca un bebelus si eu – adica maxim o ora neintrerupt zi noapte. Cand adormea el, adormeam si eu 😊 Mancam in 5 minute doua sandvisuri facute de sotul si imediat intram in concursul de dormit, eram franta oricum si nici nu stiu cand adormeam. Sigur ca a fost greu, mai mereu eram intr-o stare de plutire din cauza somnului pe bucati. Dar a durat 2-3 luni. Apoi a crescut perioada lui de activitate, il puneam in wrap si reuseam sa mananc o placinta de la patiserie sau sa ma plimb prin parc. Si simteam cum castig timp de facut chestii – prin casa, pe afara, treburi casnice sau placeri mici. In mod clar alaptarea ne a ajutat. In primele luni era mufat mai mereu si era cumva de neconceput sa dispar din peisaj. Si in cele zece minute de facut dus, sigur ma cauta gurita aceea mica 😊 Am simtit cum devin importanta, vitala as putea spune, atata nevoie avea puiul de om de mine. Si atunci pot zice ca am devenit femeie. In ochii mei, in ochii sotului meu. Frumoasa perioada, cine a zis ca a fost greu ?! Doar solicitant 😃
Mami Luci 